Fiți Prieteni

Buletin #805
8 Iunie 2018

O notiță de la Neale…

Dragii Mei Prieteni …

Sper și am încredere că viața voastră a fost minunată în această săptămână. Permiteți-mi să spun ce important este să fiți prieteni.

Fiți prieteni cu toata lumea.

Fiți prieteni cu soțul/ soția. Fiți prieteni cu copiii voștri. Fiți prieteni cu rudele voastre. Fiți prieteni cu vecinii, cu colegii și cu cunoștințele voastre. Și da, fiți prieteni chiar cu dușmanii voștri.

Doar … fiți prieteni.

Cea mai puternică critică ce am primit-o vreodată a fost de la o persoană cu care am fost căsătorit cândva, pe care am iubit-o sincer și adevărat, care mi-a spus odată: “Îți tratezi prietenii mai bine decât mă tratezi pe mine”.

N-am uitat niciodată asta. Pentru că știam că este adevărat. Este absolut, uimitor de adevărat că am avut mai multă toleranță, mai multă răbdare, mai multă bunăvoință pentru prietenii mei, ceea ce nu am făcut cu persoana cu care îmi împărțeam viața. 

Am spus partenerului meu de viață, cuvinte pe care nu le-aș spune niciodată unui prieten. Mi-am criticat partenerul de viață pentru lucruri pe care le-aș lăsa să plece pentru prieteni. Am observat lucruri la partenerul meu de viață, pe care le-aș trece cu vederea la prieteni. Și am lăsat lucrurile să mă deranjeze – să mă supere, de fapt ceea ce a făcut partenetrul meu, ceea ce nu m-ar fi deranjat dacă ar fi făcut un prieten.

Despre ce este vorba? Am început să mă întreb. De ce tratăm adesea urât pe cei apropiați de noi? Este pentru că îi știm mai bine decât ne știm prietenii, petrecem mai mult timp cu ei? Ar putea fi cu adevărat adevărat că “familiaritatea hrănește disprețul”?

Nu, nu … spune că nu este așa! Nu trebuie ca familiaritatea să ofere compasiune, înțelegere, răbdare, toleranță, acceptare și iubire tot mai profundă? Nu ar trebui ca relațiile intime să fie locul de maximă siguranță, sau cel puțin?

Când eram copil (cu ult timp în urmă), era un cântec popular. Chiar și atunci era vechi, dar am avut o veche înregistrare fonografică a cântecului interpretat de Frații Mills, cântec pe care obișnuiam să îl aud la familia Victrola (Ha! Știe cineva despre cine sau despre ce vorbesc aici?)

Cântecul era numit “Tu întotdeauna ai rănit pe cel pe care îl iubești”. Și versurile erau ceva în genul … dacă-mi pot aminti acum …

Întotdeauna rănești pe cel pe care-l iubești
Cel pe care nu ar trebui să-l rănești deloc.
Intotdeauna iei cel mai dulce trandafir
Și-l zdrobești până la căderea petalelor

Întotdeauna rănești inima cea mai bună
Cu un cuvânt grăbit de care nu-ți poți aminti.
Deci, dacă ți-am zdrobit inima azi noapte
Este pentru că pe tine te iubesc cel mai mult.

Ironia este că melodia este cu mine până în ziua de azi. Am regretat profund (și mi-am cerut iertare) felul în care ia-m tratat pe cei apropiați, și am realizat că cel mai frumos dar ce îl putem da celor pe care îi iubim, este prietenia. Prietenie pur și simplu. Doar tratați-i ca și prieteni. Ca și cum tratăm pe cineva pentru că ne este frică să-i pierdem.

Deci da, fiți prieteni cu soțul/ soția. Fiți prieteni cu copiii voștri. Fiți prieteni cu rudele voastre. Fiți prieteni cu vecinii, cu colegii și cu cunoștințele voastre. Și da, fiți prieteni chiar cu dușmanii voștri. Și mai presus de toate … fiți prieteni cu voi înșivă!

Acesta ar putea fi cel mai greu lucru de făcut din toate. Și vom analiza mai atent acest lucru săptămâna viitoare.

Iubire & Îmbrățișări,

 

====================

– Pentru cei care doresc să subscrie Buletinului Săptămânal pot să o facă mergând la:

http://cwg.org/index.php?page=email_signup

CwG – Fundația Conversații cu Dumnezeu

Traducere și postare făcută cu permisiunea Fundației Conversații cu Dumnezeu.

Manuela