de Lau Tatar

Cobor ochi umili
pe petalele albastre împotrivindu-se pașilor mei,
pe firele de iarbă îngălbenite de înțelepciune,
pe stânca calcaroasă sculptată de picăturile de timp.

Încerc să șterg din memorie
amintirile despre suflete cu aripi,
amintirile cu demoni ce-mi bântuie viața,
amintirile ale clipelor ce viețuiesc doar în mintea mea.

Mă las purtat
de vântul ușor ce-mi mângâie părul,
de lumina filtrată prin spuma norilor,
de gândurile scăpate din lesă.

Și plutesc, plutesc…

https://tatarlau.wordpress.com
https://web.facebook.com/

Photo by Alex Gherman on Unsplash