de Laura-Gianina Lăcătușu Se sting în șoaptă stâlpii din lăuntru,O ușă se-nchide în trecut,Părinții pleacă, lăsând lumea mută,Iar noi rămânem singuri pe pământ. Erau copacii cu umbrire deasă,Sub care ne ascundeam de vânt,Acel refugiu cald numit acasă,Ce se destramă-n tăinuiri de sfânt. Se sting în noapte farurile vechiCe ne ghidau prin mări de rătăcire,Rămân doar umbre, …







