Odă Soarelui

de  Maria-Sibioara Sângerean -poetica copiilor- Te conjur, Mărite soareSă faci ziua mai mareIzvoarele să curgă linGândul călător, să-alin. Iarba verde să se-nchineRazelor ce nasc lumină,Spicul falnic să rodeascăÎn holda cea românească. Cocoarele cu-naltu zbor Să agațe roșul mărțișorÎn pieptu-cerului albastruPentru tine... dorit astru! -Soare, tu tatăl generos,Cui împarți lumina-n jos!-Ființelor de orice seminție...Toate-s pământului avuție.  -Soare, soare …

Continue reading Odă Soarelui

Un tu și un eu…/ A you and an I…

de Nicole Sara un tu și un eu o joacă mereu,fluturi și florivise, culori… o îmbrățișareruptă din soare,se scutură stelelacrimi să spelecu zâmbet de norși raze de dor, un cer trandafircu miez de safir,cu zori de rubinși nopți de satin… un cerc, o plutirepictând amintire,pastel pe asfaltecou spre înaltcu umbre ușoarece-nvață să zboare… un cântec de …

Continue reading Un tu și un eu…/ A you and an I…

People who could bring the rain/ Oamenii care pot chema ploaia

de Anca Horga I've transited many paths,To feel, to learn, to understand,Gave up my silks and gold,To sit with the people who could bring the rain."Rudă paparudă", again and again.They used to talk to forests,But let others cut their trees,Denying their origin, of nothing to feed.Nomads, as ancient thracians were,Went on looking for other territories.Out in …

Continue reading People who could bring the rain/ Oamenii care pot chema ploaia

Propria versiune a Atlantidei/ Own version of Atlantis

În vremurile de astăzi, suntem adesea divizați nu doar de culoarea pielii, de credințele religioase sau de sex, ci din ce în ce mai mult de bogăția și puterea afișate. Prin urmare, pentru mulți, bogăția a devenit măsura fericirii. În general, ne referim la o singură lume, dar, în esență, noi existăm în nenumărate medii, …

Continue reading Propria versiune a Atlantidei/ Own version of Atlantis

Azi

de Aura Popa Nu mai cântăm niciunul... A tăcutvioara ta întâi, de-asfalt zdrobităapoi și-a mea, albastra, n-a mai vrutun sunet să mai scoată... Copleșităde o tristețe fără-asemănareși-a-nchis exuberanța în cutie,a pus diezi și volte “la păstrare”,s-a rupt cu tot cu-arcuș de poezie,de spusul cadențat, de cel sprințar,de cel cu monotone alterații,de cel ce-ar pune-n tempo iar …

Continue reading Azi