de Iulia-Florentina Țanea Toamna își pune tăcerea pe prag,Iar gândul se-așterne în mine deplin,Învăț să cuprind tot ce mi-e dragȘi las să se nască un eu mai senin. În frunza ce cade nu văd un sfârșit,Doar zborul ce-aduce schimbare,Ce ieri mă ținea captiv, neclintit,E-ndoiala ce astăzi devine cărare. Prind toamna de braț și-o privesc,Și-i destăinui …







