de Lau Tatar flămânde degete zdrobesc– ce dar ceresc! – spicul de grâu din părul tău, cald infinit acoperit de culmi și de abisuride haruri, de fântâni, de visuri tandre senzații curg în dezmierdări șuvoipe ochii goi, râvnind la sânii tăi fierbinți momente care mor, călcând orgolii,petale de magnolii se scutură de dor intens foc …






