de Tudorița Ivan Sărutul verii, caldul adăpost, Printre dorințele sfioase, Hotarul inimii, din nou cu rost, Își coase visuri luminoase.E liniște, aproape sacră, La malul mării împăcate, Albastrul cerne și îmbracă Tăceri de aur pe-nserate.Îmi văd cum sufletul respiră Cu soarele, prin așteptări, Cum toți ghețarii se topiră În ochii blânzi, plini de chemări.Vorbește marea pentru …







