de Lau Tatar Mă împiedic, trist, de desaga anilor,bântuit de timp și de imperfecțiunea iluziilor,însoțit, hoțește, de amintiri care dor,beat de frenezia tuturor începuturilor. Nesigur, încă înghit promisiuni-pastile,când creierul trimite flashback-uri cu copile,mă macină ale mele patimi, gândurile,îmi iau uiumul sufletului toate vămile. Lovesc vechii ani cu îndârjire de berbec,vise dăltuite în suflet, către cer le …







