de Aura Popa În el mă văd atât de mult pe mine,aceea ce-n vâltori se aruncanecântărind prea mult de va fi bine,cea care pe-orice munte se urcadoar să zărească ale lumii valuricum sub bagheta ploii se-ncreţescşi cum tot acel iureş dintre maluride linişte-i devine nebunesc.În el mă văd, oglindă tremuratăa unui zbor mai ’nalt şi mult …







