de Ileana Vlădușel Stau pe marginea seriiși privesc cum se stinge vara,ca o lampă uitată la fereastra copilăriei.În praful drumului aud pașii mei desculți, alergând.Aerul miroase a praf ars și a sânge de iarbă cosită.Cerul se înroșește încet,peste grădină cade o liniștemai grea decât orice toamnă.Frunzele tremură sub respirația vântului,iar greierii deschid coruri nocturneca niște preoți …







