de Marin Rada Toamna mea este o femeiecare întoarce din drum soarele,ea nu te vede, doar tu o zăreșticum colorează cu o eșarfăcâmpia, munții, ponoarele. Dintr-un cântec străvechise aude vocea ei de soprană,o zăresc întrupându-se din ziduri,cu trupul de Ană. Dimineața umblă desculțăprin iarba cu rouă, seara, are brațeleîncărcate cu flori, amândouă. O lumină umblă nevăzutăîn …







