de Mimi Rotariu Doar ciutura fântânii se prelingespre cerul apei, cald și tremurat,atinge valul, pielea lui o frânge,ca o mângâiere ce-a fost așteptat.Luna, scăldată-n umbra cea adâncă,își lasă trupul alb, rotund, pe ape,iar taina nopții vine să ne-arunceîn dorul ce ne strânge și ne-înghite-n șoapte.Iubirea noastră, foc și apă vie,își caută izvorul printre stele,și fiecare gest, …







