de Petru Racolța O gâscă din ogrăjoară,Cu o mare elocință,M-a abordat într-o searăSă-și expună o dorință. ”Destul am fost exploatatăȘi cer ferm, nu într-o doară,Să fiu și eu protejatăCa lebăda, bunăoară. Grația mi-e similară,Doar suntem rude de-aproape,Iar natura se-nfioarăCând alunec peste ape.” Am ascultat-o cu teamă,Știind-o periculoasă,Dar i-am spus că-i o problemă,Deoarece e cam… grasă. …







