de Lau Tatar Suntemdouă râurisătule de singurătate, în curgere lentă spre marea cea mare,două frunzece și-au împletit pețiolurileîn timpul comun,două jumătăți ale unei matrițe imperfecte,ce au dat viață și speranță,două formenăscute din iubire,șlefuite cu grijă și răbdare,țintind absolutul.Matrița noastră are aripi,frunzele copacului desfrunzit,le înmoaie în râuri de sentimente,le scutură de secunde mute,le calibrează pentru zbor la …







