de Marin Rada Noaptea, când totul se adîncește în somn,îmi doresc să scriu poemul care să ducă durerea-n neant,ploaia să bată în fereastră cu o ramură de cireș înflorit,ca și cum ne-am spăla de păcate unul pe celălat .Noaptea se aud trecând caii de fum prin stepa pustie,bat iluzii la porți fără drum,macii sângerează până-n zori …







