de Aura Popa Cuvintele ne-au îngheţat în gânduriDeşi afar’ e iarăşi primăvară…Cafeaua mult prea neagră şi amarăNe dezmorţeşte doar câteva rânduriDe secetă, fireşte… Şi de teamăCă înfloriri sub vremuri se sufocăŞi-atâtea linişti albe se revocă…Pe nume, glasul tău nu mă mai cheamăNici eu nu te mai strig… Eşti prea departeŞi te îndepărtezi cu orice clipăZburăm… dar …







