de Lau Tatar Iubito, când uitarea-și face loc în doi,De ce n-am alunga tăcerile din noi?De ce am mai privi prelung, cu ochii grei,La sacii plini - reproșuri fără de temei?Deasupra, nori aleargă pe înaltul cer,Clipe de ieri-târziu pălesc, s-ascund sau pier.Timid, mai caut în vânt plutind șuvițe,Însă mă-mpiedic într-ale vieții vițe.Cascade de-amintiri pe-ai noștri umeri …







