de Ileana Vlădușel

Cu palme de nisip adun iluzii,
În mine noaptea își caută refugii,
Un drum se închide,
Porți se năruiesc
Și totuși…
Nu renunț să te iubesc!

Trec zeci și sute de vagoane goale,
Niciunul nu oprește.
Pe peroane
Stau zilnic așteptând alți călători
Și totuși…
Eu aștept, poate cobori!

Sau poate urci
Sau poate n-ai urcat,
Poate te-ai răzgândit și n-ai plecat,
Poate aștepți sperând să-ți recompun
Dintr-o busolă veche
Un nou drum.

Sau poate pur și simplu ai plecat
Și-ai luat cu tine urmele din pas.
Nu-mi spui și eu nu știu,
Doar te aștept
În timp ce fluturi
Aripile-și pierd.

Și-n timp ce metereze se ridică
Din așteptări eterne,
În mine strigă
Chemarea unui nu însingurat.
Nu te zăresc!
Sau poate… m-ai uitat?

Poezie premiată la Festivalul de Interpretare și Creație Talente Românești, august 2020 – locul II

https://www.facebook.com/
Ileana Vlădușel

Photo by Ashley Williams