Omu-i plămădit din lut,
Omu-i plămădit din cântec.
Din iubire s-a născut,
Din durere și din pântec.
Omu-i frunza din copac,
Omu-i floarea de pe câmpuri.
Râu de lacrimi îl străbat
Și un lanț muntos, de gânduri.
Omu-i dar Dumnezeiesc,
Omul este doina dulce.
Pentru drepturi, a luptat
Cu sudoare și cu sânge.
Omul e spadă și scut
Pentru glia cea străbună;
Vitejia de demult
Și speranța de pe urmă.
Omul este un mister,
E o stea din galaxie;
Dacă-i ocrotit de cer,
El e viață și-omenie.
Omul e balada scrisă
Peste veacuri de răscruce.
Neamu-i nemurirea sa…
Omu-i om, lacrimi și sânge.
Dar din tot ce-ar putea fi,
E-o ființă ne-nțeleasă.
Pasărea Pheonix ar ști,
Din cenușă, să-l renască.
Omul este muritor
Și făuritor de vise.
Este grai, glie și dor;
Este brad în vârf de munte.
Bezdead, Dâmbovița
Photo by Arne König on Unsplash
In a Love World 