de Lau Tatar
Stele îndoielnice se scaldă-n alcool,
e-n întuneric timpul, e a luminii pleavă,
iar hăul cel de sus se scurge domol
în venele oamenilor cu viață trândavă.
Din neant, fericire cade-n stropi, stingher,
pe ezitări adunate de-o viață,
Perseide pe al Căii Lactee zer,
fulger brăzdând a lumii putredă față.
Azi timpului nimeni nu-i spune „Stop!”,
valută forte ajunge efemerul,
secunde se-adună ca grâul în snop.
Astăzi nimeni nu mai privește cerul…
https://tatarlau.wordpress.com
https://web.facebook.com/

Photo by Riyanthi Sianturi on Unsplash

Poezia transmite un sentiment de melancolie și reflecție asupra trecerii timpului, arătând frumusețea și fragilitatea vieții într-un mod intens și poetic.
LikeLike
Mulțumesc, Martin!
LikeLike
Mulțumesc, Manuela! Alegerile tale sunt o surpriză pe care o aștept și de care mă bucur.
LikeLike