Îmbătată de aroma teiului din vale
Reconstitui a timpului mută cărare.
Un glas deslușit de niciunde apare…
I-am auzit într-o vară, notele vocale.
Era prima clipă, când dragostea vuia
Iar marea cu valul înspumat fredona
Șlagărul orei primare, ce viu patrona
Visul și sărutul sării neuitat, îmi jefuia.
Azi orologiul timpului bate mai grăbit…
Chipul tău arămiu și cu briza albastră
Mă pândesc ades, ca o umbră sihastră…
Iar sufletu-mi este ca și-atunci tot robit.
Timpul este singurul său stăpân absolut,
Doar omul pălește sub suflatea-i subtilă
Dăruindu-și anii, arde precum o feștilă…
Zi după noapte așterne albul florii sub lut.
Înțeleg, după vremuri de căutări lungi…
Timpul dezvăluie goliciunea adevărului…
Oricât alergăm după secunda destinului,
Nu se sfiește, ne-așteaptă cu mii de chingi.
Exzistă iubiri ce transced anii sau delirul
Și cu o singură atingere poate-ntoarce ora
Marilor iubiri, dar destinu-i hain unora…
Dar Tu, inimii mele, fi-vei… trandafirul.
Între pământ și altar, timpul iubirii noastre
Este numai o vară, într-un singur exemplar.
20.06.2025
Photo by Jakob Braun on Unsplash
In a Love World 