Suntem străini prin ale lumii gheață
Și bântuim prea mult fără de rost
Ne bem trăirea-n ploi fără de șanse
Și-n zbucium de tăceri cioplim strânsori
Ne cufundăm în mări de necuvinte
Pe tâmple plânse ard cununi în ani
Fâșii de nopți timide fac prinsoare
În mantii descompuse de hazard
Flămânzi de idealuri la rever
Cu ochii tăinuți de jalea amară
Ne scriem cartea-n vămi de adieri
În graba timpului ce stă iar ca să vază
Și-n oblojiri de ape înghețate
Cu leacuri zdrențuite de confeti
Nuntiri doinesc prin candele de sticlă
Pe bolta vremii și-a urmelor ispite
© Laura-Gianina Lăcătușu

Photo by Immo Wegmann on Unsplash
