de Aura Popa

Singurul om din lume pe care-l vreau aproape
m-a descheiat la vise și m-a purtat pe ape
de cânt și de tandrețe. Mi-a fost și drum, și pas
și piatră și poveste cu nemurire-n glas.

Singurul om din lume spre care-mi zboară gândul
în orișicare clipă e cel ce vieți la rândul
a împărțit cu mine și pâinea dar și vinul,
și lacrima,și râsul, și multul și puținul.

Singurul om din lume cu care-aș trece poduri
de zbucium și de moarte,cu care-aș face noduri
marinărești de-ncrederi și l-aș urma oriunde
ești tu și pentru tine-mi las zâmbetul s-abunde…

14.04.2016

https://aurapopablog.wordpress.com

Photo by 光术 山影 on Unsplash