de Tudorița Ivan

Târziu, navighez printre slove,
Printre visuri ce-aștept la hotar
Șuvițe, din razele blonde
Îmi scald amintiri la altar.

Ce noapte târzie, se lasă
Când stele albastre șoptesc
Un dor rătăcit pe acasă
Mă întreabă, unde-i Rai pământesc.

Pe marginea vremii doar vântul,
Mai poate aduce o șoaptă
Și slova târzie mi-e gândul
Ce cheamă, răsfață și-așteaptă.

Tresar… câtă taină se naște,
Seninul străbate uimit
Și dorul, ce singur cunoaște
Cum e, să dezlegi infinit.

Ecou de cuvinte tăcute,
Străpung noaptea rece din nou
Ce vreme, când vise pierdute
Sunt murmur din vechiul stilou.

Ce vreme tăcută și lungă,
Când noaptea se-ntinde, nătângă…

Cuvinte din suflet, spre suflete.
06.01.2026

Atena

Teodora Dorothi

Photo by Benjamin Voros on Unsplash