Du-mă primăvară, unde n-am mai fost
De când mă jucam prin luncă, pui desculț prin glod!
Du-mă, dacă poți, departe, în copilărie,
Să mai simt cum printre frunze vând călduț adie!
Să azvârl din bătătură, pietrele spre lună,
Să adun din cer cu stele, visele-într-o mână
Și să simt pe buze fragă, gustul de gutuie,
Să privesc spre creastă-amurgul cum spre noapte suie!
Du-mă, primăvară, cât încă mai sunt,
Colo-n lunca cu mioare, tălpile să-mi plimb
Printre firele de iarbă, roua să îmi spele
Dorul strâns prin anotimpuri, lacrimile grele!
Du-mă, primăvară și de vrei, îmi lasă
Poarta timpului deschisă, să mai stau la masă
Cu cei dragi plecați spre stele, perna să-mi vorbească
De dorințele ascunse, lampa fermecată
Să-mi arate încă-o dată, visele ascunse
În cetatea ridicată din lumini și umbre
Și mă lasă, primăvară, încă-o tinerețe
Să trăiesc știind cum trece timpul fără veste!
Du-mă, primăvară, dincolo de nori,
Unde am ascuns, copilă când eram, comori,
Să adun din câmp cu stele și cu lună flori
Și să pun într-o ulcică zilele-n culori
Să le-îmbrac, să-mi fie gândul tot înmiresmat,
Du-mă primăvară, unde dorul meu e treaz
Să-mi aduc aminte timpul când dintr-o secundă
Făceam o eternitate, ochii să nu-mi plângă
C-a trecut prin mine viața, nave m-au purtat
Peste ape adânci și drumuri m-au îndepărtat!
Du-mă, primăvară, du-mă, unde-mi este drag,
La căsuța unde mama-n somn m-a legănat,
Să-i mai văd o dată chipul și să-i mulțumesc
Că mi-a fost tot ce în viață astăzi nu găsesc!
Du-mă, primăvară, du-mă, dincolo de nori,
Unde am ascuns, copilă când eram, comori!
27.03.2023
Photo by Csaba Talaber on Unsplash
