Am crescut în România,
Țară mândră și frumoasă.
Omul era bogăția,
Căci muncea la el, acasă.
Nu pleca în lumea largă,
Nu robea la alte nații.
Și atunci avea nevoi,
Dar răbda acas’, cu frații.
Românul era om harnic,
Era meșter priceput
Și, orice gândea cu mintea,
Din nimic, făcea un scut.
Aveam munți cu aer proaspăt,
Aveam dealuri și câmpii
Ce umpleau hambarul țării;
Nu trăiam din datorii.
Astăzi, țara e pustie.
De români, nu prea mai dăm.
Au plecat în pribegie,
Ca să-și fac-un trai boem.
Și astăzi românii-s harnici
Și sunt meșteri pricepuți,
Dar lucrează-n altă țară
Și acasă, bani trimit.
Asta este viața noastră,
Fie bună, fie rea…
Românii rămân români,
Chiar și-n țara altora.
Bezdead, Dâmbovița
In a Love World 