Tu n-ai să știi, ce lupte am purtat
Când mii de umbre, m-au cutremurat
Și-n amalgamul vieții, platit-am un tribut
Prin porțile de vămi prin care am trecut
Tu n-ai să știi, ce sufletul îmi poartă
Când frigul delira din poartă în poartă
Să-mi caute un loc de-ngropăciune
Când se zbătea în viață să-mi rămâie
Tu n-ai să știi, și nici n-ai înțeles
Că sunt un Rac, ce a luptat, din mers
Cu pași mărunți, m-am ridicat mereu
Spășită, mi-am văzut de drumul meu
Tu n-ai să știi, cel, ce arunci cu pietre
Că m-am zidit, din miile de stele
Și dacă-ți par, mereu, o îngâmfată
Privește-te-n oglinda reflectată
Tu n-ai să știi, căci într-un colț de suflet
Păstrez credința, lucruri neștiute…
Și-n demnitatea unui Om, umblat
Mă recompun din boabele de jar
© Laura-Gianina Lăcătușu
Photo by Alina Scheck on Unsplash
