de Daniela Topîrcean

M-am ascuns în
sufletul tău imens
ca o catedrală
a vânturilor solare
eu, o uşoară briză
de mare. …

Mi-ai zâmbit uşor
când mi-ai deschis
poarta gândului
tău de iubire
trecător.
Eram acolo
zugrăvită într-o
oglindă albastră
ce-o puseseşi
cu grijă
într-a sufletului
fereastră. …

Am zâmbit uşor
spre tine,
am zâmbit, căci
mi-era dor
de tine,
de mine.

(Poem din volumul bilingv – Șoapte din Lumină: Poeme de Iubire II)

https://web.facebook.com

Photo by Annette Sousa on Unsplash