by Anca Horga
By the lake I sat and cried
Deciding to leave old thoughts behind;
I immersed in it, deep below
In the darkest ground floor.
Under the unbearable pressure
I received a gift,
To use or leave,
A Time Machine.
Route to the past I chose:
Could five future minutes
Last eons?
Only one way to know.
***
Pe malul lacului am stat și am plâns
Hotărând să las în urmă vechile gânduri,
M-am scufundat în adâncuri,
În cel mai întunecat colț.
Sub presiunea insuportabilă
Am primit un dar,
De folosit sau de uitat,
O mașină a timpului.
Ruta spre trecut am ales:
Ar putea cinci minute din viitor
Să dureze eoni?
O singură cale este de a înțelege.
Photo by Marko Brečić on Unsplash
