de Marin Rada
Sufletul meu a crescut mai mult decât trupul,
ca o aură revărsată, un nimb,
respirând odată cu el, începutul
n-am să pot niciodată să-l schimb.
Îmi pasă dacă duce pe umeri o stâncă
ori, ca și mine, o cruce de flori,
mângâiați de lumina adâncă,
îmbrăcăm cămașa morții, în zori.
Privirile ni se-întâlnesc, pentru-o clipă,
pe ramul de măr cel mai scurt,
el spune o rugăciune, în pripă,
eu, adâncit în tăcere, ascult…
18.09.2024
Photo by Susanne Jutzeler, suju-foto
