În pași grăbiți ne ducem existența
Iar cerul tace, tace-ntr-un amurg
Doar spuza serii ne întoarnă-n daruri
Iar noi, suntem atât de căpcăuni
Ne-am peticit din veacuri cu trăiri
Ș-am pus în legea firii, necredințe
Urâm, urâm pe toți acei ce sunt umili
Și corijăm cu vorbe, fapte plânse
Am devenit un râu de nepăsare
Și scormonim în gesturile mici
Sfătuitori cu hribe și plocoane
Sădim doar vrajbă-n atriu deschis
Mușcăm secunde dintr-o înălțare
Și șchiopătăm în propria mocirlă
Când oasele zdrobite de destin
Își caută genunchiul în osândă
Flămânzi și goi cu toții, adormi-vom
De zbuciumul atâtor perindări
Pe prag lăsa-vom sufletul, să zboare
Sau, răvășit în pulberea cu vini
Căci n-am știut nicicând de bunătate
Și cuie am bătut în umbra zilei
Ș-am azvârlit pe pleoape obosite
Cu pietre-ncinse, ucigând din toate.
© Laura-Gianina Lăcătușu
Photo by Tom Fisk
In a Love World 