Nu o vedem,
dar ea ne ține în picioare,
ne umple golurile dintre bătăile inimii,
se strecoară printre oase,
ca o dâră caldă
de liniște.
Toată lumina pe care o purtăm în noi
Ne vine dintr-un loc
pe care l-am uitat
și ne duce mereu
înspre o clipă
care nu s-a întâmplat încă.
E în privirea pe care o dăm
fără să știm,
în zâmbetul care scapă
fără motiv,
în cuvintele
care ajung
mai departe decât gura noastră.
E în felul în care cineva
ne rostește numele
fără grabă,
ca și cum l-ar ține între palme.
Ne însoțește
când nu mai știm să fim buni,
când ne e frică
și ne ascundem
de noi înșine.
O atingem uneori
în ochii unui copil,
în zâmbetul cuiva
care nu cere nimic.
E o lumină tăcută,
fără flăcări,
fără strigăt,
doar o lumină
care ne iartă,
chiar și când uităm
că o purtăm.
Toată lumina pe care o purtăm în noi
e ceea ce rămâne
când nu mai avem nimic de spus.
Photo by Quang Nguyen Vinh
In a Love World 