de Tudorița Ivan

La pieptul meu port bucurie,
La cingătoare răsărit,
În păr bălai o iasomie,
Și flori de rozmarin iubit.

M-am îndulcit cu nemurire
În zorii zilei luminoase,
Cu șoapte pline de iubire
Când soarele, veșmânt își coase.

M-am strecurat ca împărăteasă,
Să tălmăcesc visul din noapte
Cu straie de cenușăreasă,
Roșind, prin îmbătate șοapte.

Cu muguri dulci de liliac,
Sorbiți din cupa nemuririi
Cu roua inimii ca leac,
O înviere a iubirii.

Cu glas de înger de departe,
Mi-ai pus coroană aurită
Ca o poveste dintr-o carte,
Atât de dulce născocită.

Mi-ai pus nectarul fermecat..
Fiorul dulce, dezbrăcat..

Teodora Dorothi

Photo by EVGEN SLAVIN on Unsplash