de Lau Tatar

Printre plutiri de păsări călătoare,
în arșițe de zile asudate,
norii se leagănă în hamace de vânt.
De aerul din înălțimi îmbătat, de cuvânt,
din petece delicat pictate,
albastrul se varsă pe fețe gânditoare.

În arșița ce-mbracă pământul în iluzii
Fata Morgana împrăștie încet
stropii de ploaie ce iubesc țărâna.
Iau amintiri uitate în sertare, cu mâna
ce cunoaște tainicul scâncet,
când muritoare suflete primesc perfuzii.

Ce mult aș vrea al lumii rost să-l înțeleg…

https://tatarlau.wordpress.com
https://web.facebook.com/

Imagine: https://tatarlau.wordpress.com