Dorul se naște din cuvinte
Scrise devin adevărate finte
Și glonțul de argint este lege,
Sufletul… doar dorul culege.
Toamna trece în primăvară,
Și speranța gonește sprințară
Pe potecile verii stinge gerul
Când marea declină misterul.
Și luna-mparte cerul cu soarele
Murmur dulce îngână izvoarele,
Când ciocârlia se ridică în slăvi…
Discordia cade-n hăul albei zări.
Potecile de dor prinse-n săruturi
Tristețea risipesc, precum fluturi…
Dorul, ce niciodată nu are odihnă
Se alină… adormind pe a ta pernă.
7.06.2025 – Premiul de excelență, Concurs duminical ”Lacrimă de rouă”
Photo by Luca Bravo on Unsplash
