de Marin Rada
Toamna mea este o femeie
care întoarce din drum soarele,
ea nu te vede, doar tu o zărești
cum colorează cu o eșarfă
câmpia, munții, ponoarele.
Dintr-un cântec străvechi
se aude vocea ei de soprană,
o zăresc întrupându-se din ziduri,
cu trupul de Ană.
Dimineața umblă desculță
prin iarba cu rouă, seara, are brațele
încărcate cu flori, amândouă.
O lumină umblă nevăzută
în urma ei să se culce,
prin vii se coc strugurii,
vântul, frunzele plopilor,
freamătă dulce.
Toamna mea este o femeie
care întoarce din drum soarele,
ea nu te vede, doar tu o zărești
cum colorează, cu o eșarfă,
câmpia, munții, ponoarele…
13. 09. 2023
Photo by Johannes Plenio on Unsplash
