O aripă de vânt,
Mă tremură în gând
Prin toamna vieții mele
Cu ramura-n tăcere
Sedusă de uitare
Se leagănă-n visare
Cu luna în hotare
Ce plouă a resemnare
Din frunze ruginii
Cad ere de trăiri
La porțile cu gene
Se miruiesc dileme
Și-n pași de poezie
Se agață veșnicie
Cu ochi iscoditori
În vis ,nemuritor
Cu note pământii
Și-n buze stracojii
Un zâmbet îmbrăcat
Zbura prin lumi treptat
© Laura-Gianina Lăcătușu
Photo by Greg Shield on Unsplash
