de Dumitru Constantin
(Recenzie)
de Manuela Timofte
Despre miliardari s-a scris și se scrie, dar adevărul din spatele știrilor, al afirmațiilor, pare greu de verificat.
În cartea sa, Dumitru Constantin aduce informații documentate nu doar despre arsenalul de metode la care apelează miliardarii Sir Basil Zaharoff, Ivar Kreuger, Getty I, Onassis, Stavros Spiros Niarchos, Cornelius Vanderbilt și Howard Hughes pentru a-și construi averile, ci și despre sărăcia lor morală.
Fiind considerați filantropi, ceea ce există în circulație despre acești oameni sunt de regulă “fapte mărinimoase” din grija lor pentru soarta oamenilor și viitorul planetei, însă,
“La o mai atentă privire se constată rapid că acestea au fost compuse la comandă, impresionantele atribute umane fiind opera unor persoane plătite copios pentru asemenea munci, pentru ingeniozitatea cu care regizează situații verosimile în care eroii lor se află totdeauna în prim-plan, dovedind o mărinimie aparte și un altruism inconfundabil. Apoi, asemenea imagini – atât de edulcorate, de reclamă – sunt cultivate insistent prin acțiuni bine dirijate, susținute și conduse din umbră – iar cel mai adesea direct – de bogații cei bogați.”(pg. 9)
Sir Basil Zaharoff & Ivar Kreuger – unul a fost “regele armelor”, celălalt “regele chibriturilor”. Amândoi recurgeau la orice metodă pentru a ajunge în vârful piramidei sociale și financiare. Înșelau în dreapta și în stânga, inclusiv pe cei de bună-credință care i-au susținut la început.
Făceau afaceri cu state aflate în conflict, călăuziți de o singură lege: cea a profitului, dar se bucurau de o publicitate enormă. Basil a primit în timpul vieții peste 298 de medalii din 31 de state, a fost Cavaler al Marii Cruci a Ordinului de Bath, doctor honoris causa al Universității Oxford, a primit Marea Cruce a Legiunii de Onoare, iar Spania l-a făcut “duce”.
“Vând arme oricui dorește să cumpere. În Rusia eram rus, grec în Grecia și francez la Paris.”(pg.21) – Sir Basil Zaharoff
Aristotel Onassis – Nu avea scrupule de niciun fel și își cultiva cu grijă rețeaua de relații. Recruta ofițeri competenți pentru petrolierele sale și îi plătea bine. În schimb, personalul de execuție, când se îmbolnăveau, erau debarcați în primul port și lăsați să se descurce, iar pentru desfacerea abuzivă a contractelor de muncă trebuiau să meargă în Liberia pe banii lor, pentru că acolo erau înmatriculate petrolierele.
O mare grijă a lui Onassis a fost să se vorbească cât mai des și cât mai mult despre el. Deviza lui era: „Chiar și de rău dacă se vorbește, înseamnă că reprezinți ceva.”(pg. 150), iar principiul lui, cunoscut drept “principiul lui Onassis” era: “să faci mereu să lucreze banii altora” (pg. 146)
“La fiecare cotitură a “fabulosului destin”, al lui Onassis, te întâlnești cu războiul, criza, frauda… De fiecare dată când i se cere să-și plătească partea de impozit, fuge spre un alt paradis fiscal.”/ pg. 148
Stavros Spiros Niarchos – Faimos magnat grec al transportului maritim și miliardar, a fost cunoscut drept unul dintre cei mai mari armatori din secolul al XX-lea, dar al cărui nume nu a fost asociat cu enigmele numeroaselor vapoare dispărute. (Numai în perioada 1961-1971, erau date dispărute, “evaporate”, 71 de nave, la bordul cărora se aflau 1021 de mateloți.)
Cornelius Vanderbilt – cunoscut ca unul dintre cei mai bogați americani din istorie, a făcut avere în transportul maritim și în industria feroviară.
Ceea ce pentru unii era greu de obținut, pentru Comandor, cum a fost numit Vanderbilt, nu era imposibil. Corupea oficialități, parlamentari și a ajuns “regele căilor ferate” – “Vrăjitorul din Wall Street”.
Howard Hughes – “miliardarul invizibil”, industriaș și unul dintre cei mai bogați oameni din lume, a cărui avere a fost estimată la circa 2–2,5 miliarde de dolari la momentul decesului în 1976, conlucra asiduu cu Mafia, alături de care controla Las Vegasul. Acolo poseda “șapte cazinouri, o fermă de peste 200 hectare… propriul său canal de televiziune, 12000 hectare de pământ” (pg. 270)
Chiar dacă câștigă 1,7 milioane de dolari în ziua morții, din afacerile încheiate cu guvernul american, se spune că părul îi era netuns de ani de zile, iar unghiile erau netăiate.
“Face ce vrea din administrația statului Nevada. Și totuși, se plânge. Se plânge de lipsa de “libertate” de a fi obligat să trateze cu prea multe persoane” (pg. 270). Nu îi plăcea interacțiune pentru că suferea de o formă severă de tulburare obsesiv-compulsivă…
J. P. Getty I – un magnat al petrolului, care a profitat de criza din ’29, și a cărui zgârcenie devenise legendară. Nu împrumuta bani nimănui, iar cea mai mare sumă de bani pe care o avea la el era de 25 de dolari.
Și totuși, “Se zice că, în comunicările trimise moștenitorilor săi, J. P. Getty I a cerut să fie înscrise neapărat și aceste cuvinte: “Există multe lucruri pe care banii nu le pot cumpăra, nu se poate târgui sănătatea, nici afecțiunea, nici o siestă liniștită… de fapt, uneori, banii pot constitui un obstacol”…” (pg. 108)
Indiferent câți bani au făcut, au trăit într-o frică continuă de pierdere, înconjurați de ziduri înalte și de arme, dar au vânat la fiecare colț, ceea ce lor le-a lipsit aproape toată viața: omenia.
“Nu e un joc gratuit de cuvinte, dar, în afara banilor, vânătorii de miliarde vânează ce le lipsește întâi de toate: omenia.” Dumitru Constantin
O carte care merită a fi citită și numai pentru a înțelege cam în ce constă filantropia multora dintre cei mai bogați oameni ai planetei.
Love, Manuela
Copyright © 2016-2026 manuela@inalove.world
Photo by Zlaťáky.cz on Unsplash
