Fă-ți timp să vezi și dincolo de tine
Când pașii calcă-n țărmuri prohodite
Și zilele se agață ghemuit
În zbaterea de sensuri rătăcite
Fă-ți timp să-nveți când zorii zgribuliți
Vibrează dintr-un mugur de lumină
Și-n liniștea jertfită unui gând
Se răscolesc hazarduri făr’ de vină
Fă-ți timp să zbori la capete de rând
Când visele se rup din seva lor
Să urci o treaptă-n trupul tumultos
Când bate toaca-n ceața unei nopți
Fă-ți timp în tot, cu tot ce e firesc,
Nu amâna din scuze puerile
Căci pământenilor târzii, ni-s prea târzii
Din rostul despletit în ploi de îngeri
Fă-ți timp să porți, din tot ce ți-a fost dat
Căci vama vieții bruma n-o așteaptă
Și-n cuiul de credință amânat
Se-asterne-o cale-n goliciuni de moarte

Photo by Rodolpho Zanardo















