Zeița se Trezește: Poți să o Simți? Și eu
Natalie Sophia
20 Octombrie 2017
De câteva zile, am fost martoră la noutățile mele completate cu două cuvinte simple: Și eu.
Două cuvinte mici care mi se par mai mari de fiecare dată când le citesc.
Două cuvinte care invocă tristețe, furie și un milion de povestiri diferite cu un milion de lacrimi diferite.
Nu știu dacă există suficiente litere formulate împreună pentru a crea suficiente cuvinte legate de numeroasele sentimente diferite care au fost invocate în mine, văzând că multe dintre prietenele mele exprimă această parte a realității noastre ca femei.
Mă deranjează foarte mult. Mă deranjează că femeile au fost forțate de multă vreme să se simtă rușinate că sunt femei.
Mă gândesc la Zeiță în toate astea. Mă gândesc la un moment în care femeile au fost sărbătorite și venerate ca mistice și magice, deoarece puteau crea și pentru că sângerau din vagin. Acel timp al nostru nu era ceva de care să fim dezgustate, ci mai degrabă ceva de care celor mai mulți bărbați le era frică. Ea a fost sărbătorită și întreaga ceremonie era dedicată onorării acelui timp al lunii.
Femeile erau conducători și aveau încredere în intuiția și cunoașterea lor în ordinea importantă a tuturor lucrurilor.
Dar cu ceva timp în urmă, am început să pierdem legătura cu Zeița. Și cu cât am pierdut mai mult legătura cu ea, cu atât mai mult a fost estompată și îngropată în Pământ atât de multîncât nimeni nu ar fi îndrăznit să o menționeze din nou, decât dacă era să o numească cățea sau o fecioară râvnită.
Nu le mai era îngăduit femeilor – sau nu erau încurajate – să îmbrățișeze sexualitatea și senzualitatea lor. Și dacă au făcut-o, atunci era pentru că “ei cereau asta”.
La un moment dat, a început să li se spună să acționeze ca și bărbații, și apoi să fie numite cățele pentru că au încercat să fie tot ceea ce a cerut patriarhatul. Așa că, o mulțime de femei au pierdut legătura cu acea parte sacră din interiorul lor, poate pentru că ne-am închis de la starea noastră de a simți, ca să-i mulțumim pe oamenii care conduc această lume. Și într-un fel, devenind cățele, tot nu i-am putut mulțumi.
Văd schimbarea care se întâmplă în interior și în societatea noastră în general și deși mă deranjează că femeile sunt încă tratate ca genul inferior, vom avea din nou timpul nostru. Zeița se trezește. O puteți simți?
O simțiți ridicându-se din adâncurile Gaiei? Vorbește cu noi toți și, deși unii ar putea fi mai apropiați de vocea ei, nu va dura prea mult până când ea se va face cunoscută din nou tuturor.
Poate că nu ați observat asta. Poate că incendiile, inundațiile și uraganele nu au fost suficiente pentru a vă atrage atenția. Poate resursele noastre în scădere nu sunt destul de atrăgătoare pentru voi. E în regulă.
Și dacă vă atrag atenția și vă simțiți înfuriați de ceea ce vedeți, și eu sunt înfuriată, sora mea. Și sunt alături de tine, cu tine și dincolo de tine …
Pentru că … Și eu.
***
Natalie Sophia
∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞
Photo credit: Pinterest
Mesajul poate fi postat doar dacă este păstrat in intregime și sunt incluse numele autorului, sursa mesajului și linkul către
https://inaloveworld.wordpress.com
Mulțumesc.
Manuela@inaloveworld ❤
∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞
In a Love World 