Ploua mărunt și îndesat
Cu picuri reci și de durat’
Pe alei doar vântul adia
Și frunze-n goană răscolea
Și ce păcat că tu-mi erai,
Îndepărtat
Se lasă seara în amurg
Și muzici sună-ntr-un târziu
Fiori pe tâmple se fac scrum
Ferestrele se scaldă-n lumi
Și ce păcat că brațe nu-s,
De legănat
Hrănim cu vise veșnicii
Când palmele-s doar ruginii
Secundele se cern în site
Și amintiri zac neclintite
Când gene calde sunt tivite,
De păcat
Ne risipim prin bogații
Cu zâmbete în zori de zi
Și rătăcim prin ierni trunchiate
Ca două frunze-ncovoiate
Nevrotice ca un taifun,
De atâta drum.
17.09.2024
© Laura-Gianina Lăcătușu
Photo by Chris Loidolt
