Nimic nu Durează pentru Totdeauna

Nimic nu Durează pentru Totdeauna

Incluzând toate momentele bune și rele

Kris Gage

Permanența Obiectului

Adesea ne luptăm cu fluiditatea în viață.

Uităm de schimbare.

Ne-am fixat în mod inutil la sarcina constantă de a compartmentaliza fiecare moment ca și cum ar sta singur și ne epuizăm emoțional în acest sens.

Tot ce trebuie să facem este să înțelegem că lucrurile există chiar dacă nu le vedem. Lucrurile se schimbă chiar dacă sunt într-un fel acum. Și noi toți participăm la asta.

Permanența obiectului

Ne place să zâmbim copiilor înainte de a dezvolta ceea ce unii numesc “permanență obiectului” – “înțelegerea faptului că obiectele continuă să existe chiar și atunci când nu pot fi observate (văzute, auzite, atinse, mirosite sau percepute în vreun fel)”.

Este conceptul din spatele “cucu-bau” și motivului pentru care jocul este atât de amuzant (pentru ambele părți, să fim cinstiți.)

“Jean Piaget, psihologul elvețian care a studiat pentru prima oară obiectul permanenței la sugari, a susținut că permanența obiectului este una dintre cele mai importante realizări ale copilului, deoarece, fără acest concept, obiectele nu ar avea o existență separată și permanentă”.

Copiii sunt amuzanți.

Impermanența temporală

Totul se schimbă odată cu timpul.

La fel ca impermanența obiectului la copii, este un lucru pe care adulții îl fac atunci când credem că tot ce se întâmplă acum va continua pentru totdeauna. (Sunt sigură că există o frază pentru asta în psihologie – mă ajută cineva?)

La inceputul acestui an, mi-am desființat afacerea și am inceput vânătoarea de locuri de muncă. Am trecut mai mult sau mai puțin prin economiile pe care doream să le cheltuiesc, cum putea un mic motor de cheltuieli, în anul și jumătate de construire și de uncționare a afacerii, așa că am început să fiu barman pentru a mă descurca în timp ce participam la interviuri. (Și apoi a ajuns să-mi placă atât de mult încât nu m-am oprit când am primit o ofertă.)

Când am început să fiu barman, părinții mei erau – într-un cuvânt – “îngroziți”. Nu cred că vreunul dintre ei ar accepta acel cuvânt, dar puteai auzi în veselia lor forțată, întunecată când spuneau oamenilor: “fiica mea este atât de inteligentă – și ea lucrează ca și barman”.

Și am înțeles sentimentele lor – am facultate, mi-am făcut o treabă constantă în afaceri și apoi am avut această perioadă cu mine. Înțeleg.

Dar sentimentele mele în această privință erau atât amuzante cât și triste, pentru că evident că ei nu au apreciat că aceasta a fost o fază – o simplă piatră de temelie în călătoria mea. Pentru a fi corecți, ei au recunoscut adevărurile ce îmi conduc caracterul, dar ei s-au și luptat să concilieze între “chiar acum” și “pentru totdeauna”.

Realitatea este: totul se schimbă. Și “și aceasta va trece”.

Non-judecată

Dacă nimic nu este permanent, aceasta ne face să nu o evaluăm ca și ideea actuală în timp ca și când ar fi sfârșitul.

Nu poți judeca un eveniment ca un “sfârșit”, într-un fel. Viața reală nu este școală. Nimic nu este bun sau rău în mod obiectiv și nu există puncte clare de ruptură care să fie evaluate.

Astăzi se scurge mereu în mâine. Și dacă ziua a fost bună sau rea, “există un milion de efecte care pot apărea dintr-un eveniment. Binele și răul sunt interconectate. Acestea sunt, de fapt, două fețe ale aceleiași monede. Dacă lucrurile par perfecte, ele nu sunt. Dacă se pare că Armageddon este în colțul tău de lume, nu este așa. Lucrurile se pot schimba într-o clipă, în orice moment. Și se va întâmpla la un moment dat sau la altul.

Și dacă lucrurile se schimbă mereu și sunt fluide chiar și în acest moment, este atât inutil,  și obositor să le evaluăm ca și când ar fi obiectiv – să ne oprim constant și să încercăm să cântărim dacă situația noastră este bună sau rea. Este amândouă. Nu este niciuna. Este ceva care scapă de judecată curată.

Este la fel de obositor ca și cum ar fi să stai în mijlocul unui râu puternic și să încerci să-ți umpli pumnii pentru inspecție.

Fericirea apreciază acest adevăr și există într-un mod care se mișcă odată cu viața, permițându-i să curgă liber și înțelegând că toate lucrurile se schimbă și că urmează mai mult la curba următoare.

Kris Gage
http://www.medium.com

ro