Nu Poți Face pe Nimeni să te Iubească

Dar îi poți Învăța cum să te Trateze Corect.

Shannon Ashley
1 Mai

Photo by pawel szvmanski on Unsplash

Nu toată lumea știe cum este să te simți apreciat de alți oameni. Oricât de nedrept pare, există oameni în această lume care își vor petrece toată viața luptându-se cu singurătatea pentru că nu și-au găsit niciodată tribul.

Pentru o parte bună din viața mea, am fost fixată pe cât de nedrept este faptul că unii oameni se nasc în familii sănătoase și iubitoare, în timp ce alții nu. Unii oameni își fac ușor prieteni și se bucură de relații pentru că au fost învățați cum să facă aceste lucruri atunci când erau tineri.

Ca urmare, poate că oamenii norocoși nici măcar nu se întreabă dacă pot sau nu să fie iubiți. Știu doar că sunt. Și pentru că au un cerc de sprijin construit, s-ar putea să nu se simtă niciodată devalorizați sau exploatați.

Familiile sănătoase te fac norocos.

În multe privințe am avut o viață grea și obișnuiam să mă întreb cum trebuie să fie să nu te simți niciodată singur pentru că ai avut întotdeauna o familie stabilă pe care să te sprijini.

A fost o vreme când toate aceste gânduri mă făceau să înnebunesc. Nu am vrut ca oamenii să mă judece că sunt prea ciudată sau lipsită de haruri sociale. Nu ar fi trebuit să port un fel de insignă pentru a avertiza oamenii ca sunt Aspie (persoană cu Asperger sindrom) și mă vindec de abuzul de o viață?

Evident, aceasta este o întrebare retorică, deoarece știam deja că nu avem nimic de purtat sau de deținut care să convingă un străin să ne dea o pauză. Nu așa funcționează lumea.

Dar … ce anume?

Oamenii ca mine ar trebui să ne resemnăm doar ca să ne simțim neiubiți și subevaluați de ceilalți?

Poate.

Ascultă și asta.

Nu poți face pe nimeni să te iubească. Nici nu-i poți face nici măcar să te prețuiască. Dacă vii dintr-o familie toxică, cu siguranță nu poți rezolva asta pe cont propriu.

Uneori, în funcție de circumstanțele tale, nici măcar nu poți ieși și găsi oameni noi care să îți înlocuiască familia. Unii oameni găsesc aceste conexiuni mult mai ușor decât alții, nu întreaga fantezie de familie surogat pentru care atât de mulți oameni singuratici sau orfani a rămas o fantezie.

Viața nu este un basm Disney sau un film bun.

Persoanele tragic incomode nu-și vor găsi în mod magic tribul. Cel puțin, nu în curând. Crede-mă, știu.

Cel mai greu lucru de învățat pentru cineva care nu s-a născut într-un mediu de susținere este că nimeni altcineva nu poate vindeca acea parte zdrobită din tine, care se teme că ești cu adevărat de neiubit.

Pare complet nedrept să adaugi încă un lucru la lista ta emoțională cu ce ai de făcut când nu este vina ta că nu ai primit ceea ce aveai nevoie. Uneori, este groaznic de greu de auzit.

Dar este adevărat pentru că fericirea este o muncă de interior. Indiferent cât de mult credem că altcineva ne-ar putea salva și ne-ar face să credem că noi contăm, nu avem nevoie de asta.

Ceea ce avem cu adevărat nevoie este să învățăm cum să trecem prin durerea de a ne simți subevaluați de ceilalți. Și apoi trebuie să învățăm cum să ne prețuim noi înșine.

În felul ăsta, cred că oamenii zdrobiți, ciudați ca Cheney Meaghan, Jessica Wildfire și cu mine suntem norocoși. Ciudat de norocoși. Ajungem să ne învățăm să ne găsim valoarea fără un sistem de sprijin încorporat în interior care ne înveselește.

Dacă asta nu are nevoie de niște lovituri, nu știu ce are atunci.

Nu poți face oamenii să te iubească.

Când crești într-o familie disfuncțională, petreci în mod firesc mult timp și energie încercând să faci pe alți oameni să le pese. Poate că sunt tipi care vor să iasă. Sau poate e vorba de fete care vor să te folosească la școală pentru note mai bune.

Uneori sunt chiar membrii familiei tale de rahat care ți-au arătat clar că nu te prețuiesc.

Nu contează cu adevărat pe cine încerci să convingi că meriți să fii iubit. Ceea ce inseamnă este ca tu iți calci propriul sine în picioare sperând să fii apreciat.

Ai dezvoltat un reflex de a spune da când ar trebui să spui nu.

Tu înveți oamenii cum să te trateze.

Cred că a fost una dintre cele mai enervante declarații din lume. Este ultimul lucru pe care cineva vrea să-l audă când este sătul de alți oameni care îl tratează ca pe niște rahat.

Dar e adevărat. Din păcate, dureros, și amar cu adevărat.

Copiii disfuncționali nu învață să fie asertivi acasă. Nu învățăm cum să așteptăm respectul sau să ne cunoaștem valoarea de la o vârstă fragedă.

Bineînțeles, căutăm propria noastră valoare în alte persoane și terminăm spunându-le să ne folosească și să ne abuzeze. Dar nu în atâtea cuvinte.

Dar tratați-ne ca gunoi și vom reveni pentru mai mult. De fapt, adesea credem că ar trebui să ne îndrăgească cineva de la care vrem iubire.

În esență, îi învățăm pe oameni să ne trateze ca pe mizerie și nu ne îngrijorează niciodată că ne pierd favoarea.

Și apoi ne întrebăm de ce nu ne apreciază nimeni, chiar dacă ne îndoim destul de mult spatele încercând să-i mulțumim.

Stiu că e de rahat. Nimic nu este distractiv în a învăța sau a trăi. Dar când treci prin ele și când înveți din aceste experiențe, veți sfârși prin a ajunge mult mai puternic.

Tu POȚI învăța oamenii cum să te trateze bine.

Dar trebuie ca tu să te apreciezi mai întâi. În principiu, îi înveți pe oameni să te trateze exact atunci când pui limite și renunți cu adevărat să accepți rahatul lor.

Vestea bună este că înțelegând cu adevărat că tu ai puterea de a le opri prostiile. Tu ai puterea de a spune da sau nu și decizi când să te îndepărtezi.

Vestea proastă este că înțelegerea în cele din urmă a valorii tale și decizia de a cere un tratament mai bun poate fi un proces destul de singuratic. Oamenilor care au obișnuit să te trateze ca pe un gunoi probabil că nu le va plăcea asta.

S-ar putea să te numească o târfă. Lasă-i. Ai putea chiar să o iei ca pe un compliment, pentru că atunci când acești oameni îți spun că ești o curvă cu inimă de piatră înseamnă că nu mai ești preșul lor.

Este gozav, nu?

Atâta cât trece să crești fără sprijinul de care ai nevoie, poți folosi ceea ce simți ca pe un dezavantaj pentru a obține o muchie emoțională. Poți deveni mai conștient de sine. Nu este ușor și necesită timp, dar merită în întregime.

Shannon Ashley
https://medium.com/