Recenzie

de Manuela Timofte

Sunt sunetul tăcerii
din fiinţa ta,
-eu sunt minunatul sunet
imperceptibil,
imponderabil,
al iubirii. …
Daniela Topîrcean - Sunt

Despre autoare

Daniela Topîrcean – un om pe care îl cunosc virtual de ani de zile, din corespondență și în special din creația sa.

În timp, această cunoaștere virtuală s-a transformat într-o frumoasă prietenie pentru care îi mulțumesc. 

Ferestre – poeme de iubire

Ferestrele sufletului Danielei au devenit poeme de iubire. Ele alcătuiesc primul volum de versuri publicat în limba română de Editura Letras, în anul 2021.

După apariția volumului pe piață, prin mărinimia și frumusețea sufletească a autoarei, acesta a ajuns fizic și în colțul meu de lume.

Deși îi cunoșteam poeziile din corespondența noastră și de pe blogul lui Cristi, le-am citit și recitit cu mult drag, în mănunchiul de «Ferestre».

De ce “cu drag”?

Privind prin ferestrele deschise de Daniela, am găsit sufletul candid de copil, încântat de toate frumusețile ce îl înconjoară. 

“stelele strălucind cădeau – cădeau ca semințele cu aripioare, din arborii înalţi. … /…/ desenau spirale pe retina mea uimită, de copil.”(Cădeau stele)

Am găsit copilul ce a devenit adult, dar care nu își uită visurile. Astfel, a continuat să viseze că scrie poezie:

“Visasem că scriu poezie.  Culegeam din spațiu  corole de petale, neprețuite unde răscolite  de vântul răcoros al serii, de-un dor venit de pretutindenea și de niciunde.”(Visasem)

Visul Danielei de a scrie este acum o realitate, iar versurile sale sunt “Petale diafane de lotus,/ ce se deschid încet” (Petale) către fiecare cititor, devenind expresia iubirii ce o împarte în jur, precum diamantul lumina.

“Sunt un creion ce-am împărţit în jur iubire  și binecuvântări neprețuite,  iar dacă versul  mi-ar cădea în foc, mi-aş arde mâinile  afară să îl scot, căci e lumina diamantului ce zace neștiut în mine! … (Ars Poetica)

Cu visurile ei, Daniela nu este doar parte din ceea ce noi numim umanitate, ci este o fărâmă din natură, în toate formele și splendoarea ei.

“Sunt briza care alunecă zâmbind pe stropii de rouă ce scaldă petalele trandafirilor, foșnește jucăușă printre bujori albi, și sălbatice flori de câmp.” (Aripi de înger)

Ea este iubire pentru tot și pentru toate:

“Dragostea mea este o fereastră deschisă în atemporalitate, dincolo de spațiile și cântecele galaxiilor care ne îmbrățișează sufletele.(Poem din Iubirea care Suntem)

Concluzie

În opinia mea, folosindu-mă de versurile autoarei, Ferestre – poeme de iubire, sunt «un izvor cu apă dulce,/ din care păstorii își adapă turmele’nsetate…» (Poem anonim).

Alături de fiecare autor român mai mult sau mai puțin cunoscut, Daniela merită respectul și prețuirea celor din mijlocul cărora s-a ridicat pentru că «Suntem și rămânem o singură Ființă» (Poem din Iubirea care Suntem), iar puterea de a schimba ceva în această lume se află în noi și începe cu fiecare dintre noi:

“prin alegerea de a fi iubire, prin puterea de a dărui și a mângâia, puterea de a ierta și de a crede cu toată Ființa în călăuzirea înțeleaptă a Inimii tale –  portal deschis în Universul Creației.” (Poem din Lumina care Suntem)

Pe Amazon.com se pot găsi atât primul volum de poeme în limba engleză sub titlul de “Windows open to Love“, cât și toate celelalte volume ale Danielei Topîrcean.

Spor la citit!

Love, Manuela

Copyright © 2016-2026 manuela@inalove.world

Photo by Cosmic Timetraveler on Unsplash