de Mimi Rotariu
Doar ciutura fântânii se prelinge
spre cerul apei, cald și tremurat,
atinge valul, pielea lui o frânge,
ca o mângâiere ce-a fost așteptat.
Luna, scăldată-n umbra cea adâncă,
își lasă trupul alb, rotund, pe ape,
iar taina nopții vine să ne-arunce
în dorul ce ne strânge și ne-înghite-n șoapte.
Iubirea noastră, foc și apă vie,
își caută izvorul printre stele,
și fiecare gest, pe piele, scrie
poemul nesfârșit ce ne înghite-n ele.
Acolo, două inimi, fără teamă,
se ard, se plâng și se iubesc, veșnic se cheamă.
13.08.2025
Photo by marnock
In a Love World 