de Marin Rada

Noaptea,
când totul se adîncește în somn,
îmi doresc să scriu poemul
care să ducă durerea-n neant,
ploaia să bată în fereastră
cu o ramură de cireș înflorit,
ca și cum ne-am spăla de păcate
unul pe celălat .

Noaptea se aud trecând
caii de fum prin stepa pustie,
bat iluzii la porți fără drum,
macii sângerează până-n zori
în câmpie.

O lume ar pleca
prin frunzișu-nverzit ,
altă lume s-ar opri
să o vadă,
îmi doresc să scriu
poemul fără sfârșit
cu litere din fulgi de zăpadă…

24.05.2024

https://web.facebook.com

Photo by corina ardeleanu on Unsplash