de Lau Tatar

Mă împiedic, trist, de desaga anilor,
bântuit de timp și de imperfecțiunea iluziilor,
însoțit, hoțește, de amintiri care dor,
beat de frenezia tuturor începuturilor.

Nesigur, încă înghit promisiuni-pastile,
când creierul trimite flashback-uri cu copile,
mă macină ale mele patimi, gândurile,
îmi iau uiumul sufletului toate vămile.

Lovesc vechii ani cu îndârjire de berbec,
vise dăltuite în suflet, către cer le petrec,
emoții uitate pe bancă, în parc, le ferec,
când, deodată, mi se spune că-i timpul să plec…

https://tatarlau.wordpress.com
https://web.facebook.com/

Photo by Ekaterina Novitskaya on Unsplash