de Aura Popa

De mine, copiliță, cine-și mai amintește?
De mult acea fetiță zglobie-i o poveste
spusă arar dar tandru de-al reveriei glas…
De mult acea fetiță în urma-mi a rămas

să sară prin băltoace, să sufle-n păpădii,
senină să se joace cu-o ceată de copii…
De mine, copiliță,tu, mamă, povestești
zâmbind… Tu, pe fetiță și astăzi o primești

în brațele-nnodate de-mbrățișări ce-s leac
și doar cu-o mângâiere vii fricilor de hac…
Tu ți-o aduci aminte perfect și eu un pic
fiindcă la alte lucruri atent ești când ești mic,

ți-e gându-n altă parte… Nu-ți pasă de uitare,
de timpul ce cu niciun miraj n-are răbdare…

19.07.2025

https://aurapopablog.wordpress.com

Photo by Ron Lach