Mulți dintre noi cunoaștem ororile unui război din poveștile spuse de cei care l-au trăit pe viu sau din cărți și filme. Din păcate, în zilele noastre, sunt destui oameni care trăiesc aceste orori încă pe viu.
Războiul a fost și a rămas aceeași cale veche de a diviza și distruge umanitatea, de a menține vie flacăra temerilor…
Dincolo de divizarea în sute de partide religioase și politice care se sfâșie între ele (Pavel Coruț), la baza oricărui război se află setea de aur și petrol, care este numit pe drept cuvânt “călcâiul lui Ahile” (Eugen Preda).
În timp ce omul simplu dorește să își trăiască viața în liniște și armonie, fiind prea preocupat de traiul zilei de mâine, cei ce ne conduc sau “cei din umbră” sunt cei care pornesc războaiele și tot ei sunt cei care profită de pe urma lor. Omul simplu a fost și rămâne cel sacrificat pe câmpul de luptă, adică, “Omul de rând este doar carne de tun, pentru că războiul se duce la nivel mult mai înalt… Pavel Coruț
La acel nivel se află cei numiți de Pavel Coruț (în Întoarcerea lui Zamolxe) “indivizi cu un grad scăzut de cultură și simțire, fanatizați”, în timp ce Sven Hassel îi numește mizerabili.
“Toți mizerabilii care s-au cățărat în vârful piramidei au nevoie de un război ca să nu mai fie dați uitării.” – Sven Hassel
Privind în trecut, într-o perioadă de 40 de ani (1945-1985), au avut loc 140 de războaie pe planeta noastră, iar sacrificiile nu au fost doar în rândul adulților. Astfel numai în timpul luptelor din Beirut, în 1982, “11840 de copii au fost uciși de bombe în două luni și jumătate”(Dumitru Constantin)
Și pentru că “războiul este întotdeauna o investiție bună”, cum spune Condoleezza Rice (Giulietto Chiesa – Zero/227), nu doar războiul în sine, ci chiar ruinele, mizeria și foametea lăsate în urmă de acesta creează noi oportunități de îmbogățire tot pentru cei de la putere, care rămân preocupați mai departe de înavuțire.
Pentru asta, au nevoie printre altele, de:
- dezinformarea populației
“la sfârșitul războiului din Vietnam, CIA a admis că a avut în slujba sa o mie de jurnaliști împrăștiați în toată lumea, cărora, în momentele decisive li se transmiteau informații manipulate, cu scopul de a controla opinia publică din țările lor… De atunci, sumele de bani alocate pentru dezinformare au crescut cu sute de milioane de dolari.” – Giulietto Chiesa
- înarmare
“dacă într-un deceniu, Organizația Mondială a Sănătății a cheltuit exact 83 milioane dolari pentru eradicarea variolei, după al doilea război mondial s-au cheltuit pentru înarmare mai mult de 6000 miliarde de dolari. Suma este egală cu produsul brut al tuturor țărilor pe anul 1976.” – Dumitru Constantin
- război psihologic
“o doză cotidiană de “Război Psihologic” aplicată neîntrerupt, prin intermediul rețelelor oficiale de televiziune, de radio și de presă națională a avut efectul de a le garanta autorităților guvernamentale menținerea populației în general într-o stare de teamă constantă, de disponibilitate permanentă pentru a colabora cu autoritățile și de înclinație spre psihoza denunțului colectiv. Vechea stratagemă “împarte și stăpânește…” – Serge Monaste
Istoricii și politologii consideră adesea că războiul are doar învinși și supraviețuitori. Totuși, există și “învingători”. Sunt cei care îl pornesc și cei care profită de distrugerile create. De aceea, de cele mai multe ori, adevărații câștigători ai unui război nu se află pe câmpul de luptă. Dincolo de statele care nu participă la conflict, dar profită economic prin preluarea piețelor comerciale abandonate de combatanți sau prin vânzarea de resurse (energie, hrană) la prețuri de criză, cele mai mari câștiguri le au companiile producătoare de armament, care obțin profituri uriașe din contractele de înarmare și reînnoirea stocurilor.
Oricum, războiul, nu este doar o ciocnire de forțe brute, ci un act profund strategic și politic, iar tabăra care “câștigă” este cea care își impune voința asupra adversarului și își îndeplinește obiectivele, chiar și cu prețul unor distrugeri imense.
Ce au în comun toate războaiele? Dincolo de viețile sacrificate și ruinele lăsate în urmă,
“toate au un ADN extras din agendele elitelor: războiul infinit, la nivel mondial pentru a menține și a extinde puterea și profitul elitelor capitaliste ale monopolului global și reducerea poporului la nivelul de contribuabil, care nu pune întrebări și furnizează doar fii și fiice pentru armată.” – Giulietto Chiesa
Toate sunt pe agenda “semănătorilor de vrajbă”, iar semănătorii de vrajbă sunt foarte mulți, în timp ce făcătorii de pace sunt puțini (Pavel Coruț).
***
Many of us know the horrors of war from stories told by those who lived through it firsthand, or from books and films. Unfortunately, in today’s world, there are still many people experiencing these horrors firsthand.
War has been—and remains—that age-old method of dividing and destroying humanity, of keeping the flame of fear alive…
Beyond the fragmentation into hundreds of religious and political factions tearing each other apart (Pavel Coruț), at the root of every war lies the thirst for gold and oil—rightly termed the “Achilles’ heel” (Eugen Preda).
While the ordinary person simply wishes to live in peace and harmony, preoccupied with making ends meet, it is the unseen rulers—”those in the shadows”—who instigate wars and profit from them. The common man has always been the one sacrificed on the battlefield; as Pavel Coruț puts it: “The ordinary man is merely cannon fodder, for war is waged at a much higher level…”
It is at that level that one finds the individuals Pavel Coruț describes (in Întoarcerea lui Zamolxe / The Return of Zamolxis) as having “a low level of culture and sensibility, and a fanatical nature,” while Sven Hassel calls them “wretches.”
“All the wretches who have clawed their way to the top of the pyramid need a war so they won’t be consigned to oblivion.” – Sven Hassel
Looking back over a 40-year period (1945–1985), 140 wars took place on our planet, and the sacrifices were not limited to adults. For instance, during the fighting in Beirut in 1982, “11,840 children were killed by bombs in two and a half months” (Dumitru Constantin).
And because war is always a “good investment”—as Condoleezza Rice puts it (Giulietto Chiesa – Zero/227)—it is not just the war itself, but the ruins, misery, and famine left in its wake that create new opportunities for enrichment for those obsessed with power, allowing them to continue amassing wealth.
To achieve this, they require, among other things:
- disinformation of the population
“At the end of the Vietnam War, the CIA admitted to having a thousand journalists in its employ scattered across the globe; at decisive moments, they were fed manipulated information intended to control public opinion in their respective countries… Since then, the funds allocated for disinformation have increased by many millions of dollars.” – Giulietto Chiesa
- armament
“While the World Health Organisation spent exactly 83 million dollars over a decade to eradicate smallpox, more than 6,000 billion dollars were spent on armaments following World War II. This sum is equal to the combined gross product of all countries in 1976.” – Dumitru Constantin
- psychological warfare
“A daily dose of ‘Psychological Warfare,’ administered ceaselessly via official television, radio, and national press networks, acted as a government guarantee to keep the general population in a state of constant fear—permanently prepared to cooperate with the defense establishment and inclined toward psychosis of collective denunciation…” – Serge Monaste
Historians and political scientists often note that war leaves behind only the defeated and the survivors. Yet, there are also “victors.” These are the ones who start the war and those who profit from the resulting destruction. Consequently, the true winners of a war are rarely found on the battlefield. Beyond the states that do not participate in the conflict but profit economically—by capturing commercial markets abandoned by the combatants or selling resources (energy, food) at crisis prices—the greatest gains go to arms manufacturers, who reap huge profits from weapons contracts and the replenishment of stockpiles.
In any case, war is not merely a clash of brute force; it is a deeply strategic and political act. The side that “wins” is the one that prevails over its adversary and achieves its objectives—even at the cost of immense destruction.
What do all wars have in common? Beyond the sacrificed lives and the ruins left in the wake,
“they all share a DNA drawn from the elites’ agendas: an infinite, global war to maintain and expand the power and profits of the global monopoly capitalist elites, and the reduction of the people to the status of taxpayers who ask no questions and merely supply sons and daughters for the army.” – Giulietto Chiesa
All of this is on the agenda of the “sowers of discord”—and the sowers of discord are legion, whereas the peacemakers are few (Pavel Coruț).
References:
- Dumitru Constantin – Mondo Umano?
- Eugen Preda – Miza petrolului
- Giulietto Chiesa – Zero
- Pavel Coruț – Comoara Nibelungilor
- Pavel Coruț- Întoarcerea lui Zamolxe
- Pavel Coruț – Neînfrânții
- Serge Monaste – The Toronto‘s protocols
- Sven Hassel – Curtea marțială
Love, Manuela
Copyright © 2016-2026 manuela@inalove.world
Published: https://medium.com
