de Marin Rada
Fără nicio amprentă
ziua ca o liniște albă,
anotimpurile, orele, clipele,
câțiva trandafiri,
aerul fierbinte ca o inimă,
mestecenii, brazii subțiri,
toate se întorc în mine,
câte un pic,
“tu de ce ai rămas,
doar trăiești în afara lumii”
mă întreabă floarea de mac
răsucită-ntr-un spic…
Zadarnic mă prefac
că știu totul,
despre mine n-am aflat încă,
nimic…
24.08.2024
Photo by Wim van ‘t Einde on Unsplash
