de Lau Tatar

flămânde degete zdrobesc
– ce dar ceresc! – spicul de grâu din părul tău,

cald infinit

acoperit de culmi și de abisuri
de haruri, de fântâni, de visuri

tandre

senzații curg în dezmierdări șuvoi
pe ochii goi, râvnind la sânii tăi

fierbinți

momente care mor, călcând orgolii,
petale de magnolii se scutură de dor

intens

foc de candélă, aflat în așteptare
pe valul mare, care unite trupuri leagănă-n reflexii

primitive

inimi lovind în alte inimi, iubiri trăite
ascunse în ispite, azi renăscute

exploziv

pachet de sentimente ne-nvăluie în nori
apoi e joi și totul e tăcere
străini și iarăși muritori,
trăim în alte emisfere…

https://tatarlau.wordpress.com
https://web.facebook.com/

Imagine: https://tatarlau.wordpress.com