de Mimi Rotariu
O lacrimă, un scâncet
ne însoțesc
în zorii vieții,
când soarele zâmbește.
O vreme suntem flori
și drumul pare lin,
dar printre ele
mereu răsare-un spin.
Prima tulburare –
fluturi… o zburare –
iar lacrima-i acolo,
o mirare
trecătoare.
Din când în când, un nor
acoperă gânduri,
întunecă trăiri,
amăgiri de lună plină
fără vreo vină.
Se stinge o lumină.
Lacrimi se ivesc
sub pleoape triste,
ochii doar privesc.
O trecere de nori
ce se vor răzbuna
într-un alt timp,
în alți zori.
02.03.2026
Image by Kohji Asakawa from Pixabay
In a Love World 