Dezlânata lună ștearsă, scrie în cuvânt trăirea
Cea din lutul dezrobit, zornait cu asfințirea
Doar fragila glasuire își așterne un culcuș
Printre vise zăvorâte, din liliachiul mut
Hai trăire, lasă-ți urma, nu ingenunchia în stele
Printre îngeri decăzuți și cu clopotare-n vene
Înghețatele amorfe zac pe catafalcul vrerii
În iscoade prins-au zorii să se lepede
istorii
Mă inmuguresc vlăstari, din chemări ce curg a miere
Elixire modulând libertatea-mi de sub piele
Rafinată ca o sfântă si-n pretext de dialog
Mă inundă-nchipuirea anonimelor
strânsori
Azi mai mult ca ieri și mâine, siluete deghizate
Plăsmuiesc deliciul searbăd al trăirii sigilate
Și revanșa șifonată de sub carapacea-i
mată
Mistuie pe rând orgolii, din sevrajul lung al sorții
(din vol. Ecouri)
© Laura-Gianina Lăcătușu
Photo by Kym MacKinnon on Unsplash
