de Iulia-Florentina Paciurea

Ce îmi rămâne fără tine?
Un ceas perfid, într-un perete,
Un pumn de sare împrăștiat,
Cafea și un pisic bălțat,
Un nour veșnic, trei stejari
Și-o poartă sprijinită-n pari.

Tu le făceai pe toate ale tale…
Aveai cinci rochii – numai Soare,
Aveai un râs puțin strident
Și o privire de trident,
Erai mai aprigă ca marea supărată,
Mai blândă decât floarea-mbujorată.

Ce îmi rămâne? Să mă mint.
Îmi spun că ești printre vecine,
Că ai găsit, pe drum, un câine,
Mă mint că ai plecat după albine,
Că te întorci, în noapte, mâine…
Cu faguri albi, cu apă și cu pâine.

Mă mint că te-ai pierdut pe la izvor,
Că dormi la umbra dulce-a plopilor,
Că m-ai uitat citind din cărți
Povești, cum e a noastră, poate…
În care visul mi-e realitate,
În care suntem fără de păcate.

©️Iulia-Florentina Paciurea

https://www.facebook.com/
http://www.iuliapaciurea-scriitor.com/

Photo by Atlantic Ambience

de Laura-Gianina Lăcătușu

Ce este iubirea, cine poate ști?
Atâtea nume i s-ar potrivi
Poate să fie, dragoste sau joc
Sau, lacrima cusută dintr-un dor…

Ce e iubirea, cine poate ști?
E un calvar sau poate agonii
Un zbor senin sau numai cicatrici
Lăsate-n noapte unei fericiri

Ce e iubirea, cine să îmi spună
Când viscolul din teamă se răzbună
Și lumea-ncorsetată de apus
Privesc înfrigurați spre alte culmi

Ce e iubirea, dacă nu solfegii
Oceane de trăiri în largul zării
Sau flacăra ce mistuie-neștire
O inimă ce-mparte dăruire…

Ce e iubirea, cine s-o-nțeleagă
Când azi cu timpul totul se destramă
Prizăm cu frenezie falsitate
Iar viața e un teatru pân’ la moarte

© Laura-Gianina Lăcătușu

https://web.facebook.com

Photo by Markus Winkler

de  Maria-Sibioara Sângerean

Unii tac, pentru că nu înțeleg
Alții pentru că știu prea multe.

Unii tac, pentru că așteaptă
Să pice ”para mălăiață”…

Mulți tac, pentru că nu mai au
Nicio speranță… sunt la liman.

Destui tac, pentru că viața
I-a biciuit de prea multe ori…

Mulți tac, pentru că indiferența
E cel mai lesne drum de urmat…

Destui nu tac, vorbesc pe la colțuri,
Dar nu mișcă niciun pai din loc.

Eu tac, într-un fel al meu…
Și trec la fapte… deci, așa tac!

3.07.2025

https://web.facebook.com/

Photo by Pixabay

de Marin Rada

Iubito,
apasă cu palmele tale
fuga
încolțită sub pleoape,
cearcănul
este numai jumătatea de inel
prin care moartea
își logodește alesul,
frica
seamănă de aproape
cu urletul lupilor
și nimeni nu știe,
nimeni nu știe
când alunecă
peste marginea gândului
clipa.

Din volumul “Scrisori neterminate”, ediția 1991, Editura Scribul

https://web.facebook.com/

Photo by Creed Ferguson on Unsplash

de Nicole Sara

Toporași de ianuarie
în soare
culoare…

început de an
proaspăt
încet,

catifea în petale,
și rece și cald

spre albastru,
indigo,

violet…

dinspre galben, oranj
înnodate prin verde

cu roșu din fire
și eu

și cu raze pictând
printre umbre
de zile

lumina
croind
curcubeu

Sweet violets
freshness
in January sun

smooth color,
new year starting
idly

petals of velvet
both cold and warm

in blue,
indigo,

violet mildly…

from yellow and orange
flowing though green

and red in the heartbeats
so slow

from far painted rays
through shadows of days

rich light
arching
a bow

https://doarnicol.wordpress.com
https://starrysteps.wordpress.com
https://www.facebook.com/

de Anca Horga

Wake up, earthling,
Out of the sleep of death
Into which you have sunk
For so many years.

Now or never,
Create another fate
That will satisfy you,
Share your love.

Now or never,
Look within yourself with pride,
That in your hands it still flows
The blood of old ancestors.

Make freedom your devise,
In your heart must you wear it
Rise up with your gifts,
New paths thou wilt open.

***

Deșteaptă-te, pământene,
Din somnul cel de moarte
In care te-ai adâncit
De atâția ani.

Acum ori niciodată,
Croieste-ti altă soartă
Care să te mulțumească;
Iubire împarte.

Acum ori niciodată,
Caută-n tine cu mândrie,
Că-n mâinile tale mai curge
Sângele vechilor strămoși.

Deviza-i libertate,
În inimă s-o porți,
Ridică-te, cu ale tale daruri,
Noi drumuri vei deschide.

https://enpoeme.wordpress.com

Photo by Blaire Harmon on Unsplash

de Daniela Topîrcean

M-am ascuns în
sufletul tău imens
ca o catedrală
a vânturilor solare
eu, o uşoară briză
de mare. …

Mi-ai zâmbit uşor
când mi-ai deschis
poarta gândului
tău de iubire
trecător.
Eram acolo
zugrăvită într-o
oglindă albastră
ce-o puseseşi
cu grijă
într-a sufletului
fereastră. …

Am zâmbit uşor
spre tine,
am zâmbit, căci
mi-era dor
de tine,
de mine.

(Poem din volumul bilingv – Șoapte din Lumină: Poeme de Iubire II)

https://web.facebook.com

Photo by Annette Sousa on Unsplash