Palpable Romance

by Tea Solon whensoever slumberconsigns to oblivionits visits in momentsbetween cold midnightand warm sunrise yourpoetry holds me.soothing. much likento how the windsongbrush cold fire on mycheeks at early dawnor how the wavesongstroke warm ice on myraven hair at late dusk.your poetry finds me.i am never alone or losti am never neglected ordeserted. in my solitudeyour moving …

Continue reading Palpable Romance

Nimic nu suntem fără tine…

de Tudorița Ivan Ce-aș putea spune de tine,Luceafăr blând, dragă EmineCând plânge zarea tulburată,Orfană lacrimă sărată..Când frunzele foșnesc duios,Făcându-ți patul tânguios,Cu flori albastre-n căpătâiCu rugăciuni, ca să rămâi.Pământul scrijelit de tină,Plânge și el bătut de vinăCu plopii fără soțnoftând,Singurătatea-și ascultând.Izvoarele își frâng durerea,Când munții și-au pierdut vederea,Te-așteaptă ramul desfrunzit,De lacrimi, la hotar păzit.Privighetori în glasuri mii,Slăvesc …

Continue reading Nimic nu suntem fără tine…

E iarnă atunci

de Ileana Vlădușel Când chipuri știute devin neștiute Și-n golul privirilor rămân răstignite,Când fulgii de gheață sub pașii rănițiDe drumuri pierdute se-adună-n secunde,E iarnă când brațele nopții sunt surdeDe toate chemările trupului gol,E iarnă când strigăte pun monopolPe șoaptele tandre, din cuibul din inimăLa care iubirea din noi se închină.E iarnă atunci când rămân de pripasSecundele …

Continue reading E iarnă atunci

In sleep

by Marcello Comitini Nature in tears in the night raisesan immense wall, palpable but ethereal.It does not divide. Island each beingin the sweet universe that in sleepcalms the anxieties of the heart.It’s just dawn and the silencestill casts its mysterious shadowabout our feelings, almost a prayerthat dreams continue in the newfound reality,the tumultuous one that accompanies …

Continue reading In sleep

Ne-a mai rămas speranța

de Mimi Rotariu Nu mi-am pierdut nici chipul, nici credința,Deși mi-au ars sub tălpi destule veri,Mai port în piept tăcerea și voința,Și-n ochi mai am lumini și adevăr.M-au amăgit cu vorbe poleite,Cu „mâine”-n buzunarul descusut,Dar n-am uitat că-s frunze răsăriteDin rădăcina neamului tăcut.Eu nu mă vând pe-un zâmbet de vitrină,Nici nu mă-nclin la umbre de carton …

Continue reading Ne-a mai rămas speranța