de Aura Popa

Cuvintele ne-au îngheţat în gânduri
Deşi afar’ e iarăşi primăvară…
Cafeaua mult prea neagră şi amară
Ne dezmorţeşte doar câteva rânduri

De secetă, fireşte… Şi de teamă
Că înfloriri sub vremuri se sufocă
Şi-atâtea linişti albe se revocă…
Pe nume, glasul tău nu mă mai cheamă

Nici eu nu te mai strig… Eşti prea departe
Şi te îndepărtezi cu orice clipă
Zburăm… dar fiecare cu-o aripă
Şi-n sensuri ce ne-apropie de moarte

De moartea unui vis ce-nvolburase
În vaduri ape simple,liniştite
Cuvintele ne-au îngheţat, iubite
În gânduri parcă mult prea dureroase…

10.04.2014

https://aurapopablog.wordpress.com

Image: Andrew Karpov from Peakpx