In ancient philosophy, the term “logos” referred to “order” or “cosmic reason.” The Persians used the term “asha,” while the Getae spoke of justice (as noted in the Book of Zamolxe).

Today, regardless of the term we use, justice is always connected to truth and sincerity. It represents an order that feels natural to us because we instinctively know it exists within us.

However, from a young age, we learn that justice often favours only a select few, and pursuing our own sense of justice can feel like a futile struggle that leads to punishment and isolation. As a result, we may end up manipulating others and allowing ourselves to be manipulated, despite the justice within us that cries out for recognition. We trample on our own dreams and desires, as well as those of others. We forget about the values of truth, respect, sincerity, and kindness while living, yearning for them.

We often fear seeking our own justice, yet we are quick to blame those who do. Ironically, when we refrain from pursuing justice ourselves, we still expect it from others.

Our justice is within us, and it is always there, inside us. Sometimes it is enough for us to know that it does not coincide with that of others. Other times, we need to seek it or to “fight” for it. Even if the “great and powerful” will not grant us the verdict in our favour, we will at least live at peace with ourselves that we did everything we knew and could to defend our sense of justice…

Euripides said that the path of justice is difficult because “Ares” (*the god of war) loves lies. However, following it will make you always at peace with yourself, without disturbing your nights and life because, as Mencius said, justice is “like a thorny and narrow path, which man must take to find his lost paradise.” (The Samurai Code)

***

În filozofia antică, se folosea termenul de “logos” pentru a denumi „ordinea” sau „rațiunea cosmică”. Persanii, foloseau termenul asha, iar geții, de justiție. (Cartea lui Zamolxe)

Azi, orice termen vom folosi, dreptatea va fi mereu legată de adevăr și de sinceritate, de o ordine care ni se pare firească pentru că o simțim acolo în interiorul nostru. 

Și totuși, aflăm de mici că dreptatea este doar de partea unora, iar a ne căuta dreptatea înseamnă o luptă fără rost, dar vom fi pedepsiți și izolați. În acest fel, ajungem să manipulăm și să ne lăsăm manipulați, deși dreptatea care este vie în interiorul nostru, strigă după ajutor. Ajungem să călcăm în picioare visuri și dorințe, ale noastre sau ale altora. Uităm de adevăr, respect, sinceritate, bunătate și trăim jinduind după ele. 

Ne este frică să ne căutăm dreptatea, dar îi blamăm pe cei care o fac. Și atunci, când noi înșine nu ne căutăm dreptatea, vrem dreptate de la alții…

Dreptatea noastră este în noi și ea există tot timpul acolo, în interiorul nostru. Uneori ne este suficient să știm că ea nu coincide cu cea a altora. Alteori, avem nevoie de a o căuta sau de a ne “bate” pentru ea. Chiar dacă cei “mari și tari” nu ne vor acorda verdictul în favoarea noastră, vom trăi cel puțin împăcați cu noi înșine că am făcut tot ce am știut și am putut pentru a ne apăra dreptatea…

Euripide spunea că drumul dreptății este dificil pentru că “Ares”  (*zeul războiului) iubește minciuna. Cu toate acestea, urmându-l, te va face să fii mereu împăcat cu tine însuți, fără să-ți fie tulburate nopțile și viața, pentru că, așa cum spunea Mencius, dreptatea este “ca o cărare gloduroasă și strâmtă, pe care omul trebuie să apuce ca să-și regăsească paradisul pierdut.”(Codul samurailor).

References:

• Inazo Notore – Bushido – Codul samurailor, pg. 18;
• *** – Cartea lui Zamolxe, pg. 49 &70.

Love, Manuela

Copyright © 2016-2026 manuela@inalove.world

Published: https://medium.com

Photo by KATRIN BOLOVTSOVA