de Oliver Sacks
(Recenzie)
Oliver Sacks este foarte cunoscut pentru cartea “Omul care își confundă soția cu o pălărie”. Printre cărțile scrise de el se află și cea numită “Recunoștință”
Scrisă cu doi ani înainte de a muri, cartea cuprinde patru eseuri legate de bătrânețe, boală, viață și moarte. Este o carte foarte scurtă, simplu scrisă și plină de înțelepciune.
Cu toții suntem preocupați de viață, vorbim despre necazuri și boli și scriem despre ele, dar nu ne place să vorbim prea mult despre bătrânețe și moarte. Cu toate acestea, fac și ele parte din drumul nostru…
Pentru autor, bătrânețea apare ca fiind o perioadă în care libertatea este însoțită și de roadele înțelepciunii adunate de-a lungul vieții.
Pentru mine, bătrânețea nu e o vârstă funestă, pe care trebuie s-o îndur și cu gândul căreia sunt silit să mă împac, ci o vreme a tihnei și a libertății: sunt acum descătușat de impertivele convenționale ale tinereții, sunt liber să explorez ce-mi doresc și să culeg roadele gândurilor și simțămintelor dintr-o viață întreagă. Oliver Sacks
Învățați să vedem moartea ca pe un final și nu ca pe o transformare, fugim chiar și de ideea de a vorbi despre ea sau, ca să-l parafrazez pe Carlos Castaneda, ocolim a discuta despre ea ca și când am fi nemuritori. Cu toate acestea, suntem aduși uneori de boală în poziția de a vorbi despre ea pentru că ne pune în postura de a ne folosi sinceritatea și claritatea în a evalua felul în care ne-am trăit viața, așa cum o face și Oliver Sacks în această carte.
…în zilele din urmă, am putut să-mi contemplu trecutul ca și cum l-aș fi privit de undeva de la înălțime, ca pe o panoramă, și am putut vedea în profunzime felul în care se interconectau toate componentele sale. Oliver Sacks
În cel de-al doilea eseu intitulat “Viața mea”, autorul exprimă bucuria și recunoștința pentru viața pe care a trăit-o, împreună cu acordul asupra adevărului exprimat de afirmația lui Hulme: “este greu de crezut că cineva poate să fie mai detașat de viață decât sunt eu acum.”
Este conștient de faptul că zilele îi sunt numărate:
Timpul nu-mi mai permite să mă aplec asupra lucrurilor frivole. Oliver Sacks
Dar, în același timp, cu acceptarea morții, el face o sinteză simplă și concisă a ceea ce lasă în urma sa.
Nu neg că mi-e teamă… Și totuși, predominant în mine rămâne sentimentul de recunoștință. Am dăruit dragoste și am primit dragoste în dar; am fost binecuvântat cu multe lucruri minunate, și la rându-mi am întors lumii din zestrea mea…Oliver Sacks
O carte care, pe cât ia de puțin ca să o citești, pe atât de mult îți oferă dacă ai citit-o!
Recenzie publicată inițial pe: https://www.goodreads.com/ și https://inalove.world
Love, Manuela
Copyright © 2016-2024 manuela@inalove.world
Image: Pexels
In a Love World 