Vara leneș calcă prin lanuri de grâu…
Tu desculță vii prin iarba, pân-la brâu.
Cerul întreg e un albastru nesfârșit
Simt că iarăși destinul ne-a zâmbit.
Prea multe anotimpuri s-au perindat
De la primul sărut furat și reverberat
Între prezentul și trecutul ce cuvântă
De câte ori ciocârlia-n zare se-avântă.
E vară și mi-e dor de noi și de munte
Să colindăm poienile verzi, cunoscute.
Izvorul murmură numai despre tine
Și frunza cântă șlagăre adolescentine.
Miroase a mere coapte și timpul curge
Fără cuvânt, când brațu-tău mă atinge…
Iubitor întrebi, cu sărutul reverberat…
Ai auzit tunetul inimii ce te-a strigat?
1.07.2025
Photo by Raffaele Parente on Unsplash
