de Tudorița Ivan Ce-aș putea spune de tine,Luceafăr blând, dragă EmineCând plânge zarea tulburată,Orfană lacrimă sărată..Când frunzele foșnesc duios,Făcându-ți patul tânguios,Cu flori albastre-n căpătâiCu rugăciuni, ca să rămâi.Pământul scrijelit de tină,Plânge și el bătut de vinăCu plopii fără soțnoftând,Singurătatea-și ascultând.Izvoarele își frâng durerea,Când munții și-au pierdut vederea,Te-așteaptă ramul desfrunzit,De lacrimi, la hotar păzit.Privighetori în glasuri mii,Slăvesc …






